Foaie verde păpădie, cine pe Cucu nu-l ştie?...
Zilele acestea, dragul nostru prieten şi constant colaborator, Nicolae Ureche, aniversează rotunjirea unei frumoase vârste. Poate că în astfel de momente îl caută în amintiri pe nepotul popii Nae, ridicat brăduţ din Cicăneştii Argeşului, ca să-şi caute drum în viaţă pe şantierele unde altădată se punea zăgaz apelor din care se năştea lumina. Acolo şi-a descoperit harul cu care l-a înzestrat Dumnezeu şi nu şi-a bătut joc de el. Copilul de la ţară ştia mai bine decât alţii că inspiraţia fără transpiraţie e puf de păpădie în bătaia vântului. Năvalnic din fire ca un râu de munte, şi-a trăit cu patimă fiecare clipă a vieţii sale de până acum. Şi a fost răsplătit după merit cu un "sparge val" - soţia Rodica - fără de care poate că ar fi ars ca o torţă, înainte de vreme. Cei ce l-au îndrăgit de mic i-au dat nume de alint - Cucu - parcă intuindu-i destinul care-l condamnă oarecum pe artistul ce cochetează deseori cu geniul la singurătatea fără de care nu poate crea. Ochiul şi mâna sigură i-au permis să dea măsura capacităţilor de care dispunea prin modelele create pentru dispărutul ARPO sau pentru ARGCOMS. Grafica, pictura, caricatura l-au făcut remarcat de tribunul Corneliu Vadim Tudor, trecut la cele veşnice, care l-a şi debutat în paginile "României Mari", scriind despre Cucu cuvinte elogioase, care-l plasau printre primii artişti ai ţării în acest domeniu. Şi nu s-a înşelat, pentru că grafica lui de carte este excepţională şi se regăseşte la superlativ mai ales în cele două volume de "Cactus" - epigrame realizate de prietenul din vremea copilăriei, ridicat tot de la Cicăneşti, acad. Gheorghe Păun. Acum aşteptăm cu nerăbdător interes a treia capodoperă din acest ciclu.
Prietenul Cucu Ureche ilustrează cât se poate de convingător înţelepciunea veche, potrivit căreia nu poate fi profet în ţara lui. Cum nu şi-a prea găsit - artistic vorbind - locul în oraşul în care trăieşte, este apreciat însă la Rm. Vâlcea. Recent a participat la o expoziţie de grup a artiştilor din judeţul vecin, lucrările sale fiind apreciate după cum merită. Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că a gândit şi aranjat expoziţia ARGCOMS de luna trecută, de la Biblioteca Judeţeană, unde a fost elogiat la vernisaj şi în zilele care au urmat. Un lucru demn de reţinut: Cucu se află la un moment de vârf al carierei sale artistice şi va dovedi că este departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt! Noi suntem mândri că ne este coleg şi, la ceas aniversar, vă prezentăm câteva dintre desenele sale - căci nu-i place să le definească drept caricaturi, pentru că modelele luate din viaţă îşi justifică perfect calificarea - şi îi dedicăm următorul catren:
"Cucule, pasăre sură,
Maestru-n caricatură,
Întru Mulţi Ani să trăieşti,
Tristeţea s-o risipeşti!"
